Expozitie dedicata zilei de 8 Martie

Expozitie dedicata zilei de 8 Martie
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Imagini din zonele pe care le-am vizitat.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

OBICEIURI din VIATA SATULUI











In imagine foto:

COPIII GRADINITEI DIN VORONA - BOTOSANI IMBRACATI IN COSTUME DE CAIUT SI CAPRE

,,Tot pe pragul de trecere spre Anul Nou au loc şi alte urări de către formaţii îmbrăcate în costume de căiuţ, capre, cerbi, urşi, mascaţi. Costumele acestea sunt diferite de la sat la sat, la fel ca şi ritmul jocului şi cromatica pieselor. Jocurile cu măşti de animale sunt foarte vechi; jocul caprei apărând încă din epocile precreştine.
Venind din timpuri străvechi, obiceiurile dacice împletindu-se cu cele romane, au creat an de an un farmec aparte vieţii satelor şi sărbătorilor de iarnă. O biceiurile practicate şi păstrate peste timp au şi profunde implicaţii psihologice. Ele ilustrează prin simboluri ocupaţii, momente de viaţă socială ( Banda lui Coroi, Banda lui Jianu, Terente etc.) şi momente de viaţă religioasă.
Generaţie după generaţie a preluat şi îmbogăţit sau a pierdut în timp, ritualuri pe care le-a integrat vieţii, cărora le-a găsit locul şi rolul.


După luni de zile de muncă la câmp, începută de Sfântul Gheorghe şi încheiată după strângerea recoltelor la Sfântul Dumitru, încep zilele reci.. Sătenii stau mai mult în gospodărie, femeile reluând meşteşuguri ca torsul şi ţesutul, care prilejuiesc organizarea clăcilor.Acum se intesifică viaţa spirituală-munca fiind împletită cu povestiri, cântecul şi jocul. Trecerea spre alt an este special sărbătorită.
Comunitatea sătească intră în ,, realitatea pe care o crează spectacolul jocurilor şi alaiurilor de capre, căiuţi, urşi, mascaţi, participând afectiv la acţiune”. Acum realitatea de zi cu zi a satului, se transfigurează, fiind marcată de credinţe şi practici ţesute în jurul sărbătorii religioase de Sfântul Vasile".

De la celebrarea iniţială a rodirii câmpurilor şi turmelor obiceiurile jocurilor cu măşti au căpătat, în timp, trăsătură de spectacol.
Integrate formaţiilor de urători măştile sunt: antropomorfe ( cu fizionomii diverse şi caractere bine conturate), zoomorfe ( cuprinzând cerbul, capra,calul, ursul) şi chiar avimorfe ( la Crasnaleuca- Coţuşca- struţul), Referiri la masca de pasăre în cadrul obiceiurilor populare de Anul Nou, face în secolul al XVIII-lea, Antonio Maria del Chiaro, menţionând jocul Cloanţei şi al unchiului: ,, Ea cu nu plisc de pasăre, iar el cu o mare barbă falsă şi care spuneau fel de fel de necuviinţe”(din Nicolae Iorga, Istoria Românilor prin călători, vol II)
,, Constituite în alaiuri de capre, cerbi, ţapi, berbeci, boi, struţi, cocostârci, cai şi urşi, în sunetul tălăngilor, al zurgălăilor, fluierelor şi tobelor, măştile străbat şi acum satele în Ajunul şi în ziua de Anul Nou, amintind de serbările bachice şi dionisiace din antichitatea greco-romană, ca şi –în general-de toate vechile serbări de pretutindeni legate de cultul fertilităţii” (referire anul 1965, Emilia Pavel, Studii de etnologie)


Costume populare si masti purtate Cu prilejul sarbatorilor de Anul Nou

Costume populare si masti purtate Cu prilejul sarbatorilor de Anul Nou. Exponate expuse la muzeul Botosani

Jocul măştilor în trecut avea rol de purificare a spaţiului sătesc prin alungarea duhurilor rele peste hotarul satului, dar simboliza şi fertilitatea.
,, Unde joacă Capra / Acolo creşte şi rodeşte ce-i în pământ / Unde calcă ea, / Bucatele se fac din plin”.
În jocul caprei, cerbului, este invocată regenerarea naturii, vitalitatea plantelor în anul următor.

Capul de capră este împodobit cu mărgele, panglici, motocei, având între coarne oglinda pentru îndepărtarea răului. Purtătorul caprei este îmbrăcat cu un covor sau cu stuf.



Formaţiile de căiuţi se deosebesc între ele atât prin îmbrăcăminte cât şi prin măştile de cai din mâinile jucătorilor.



Costumele au în componenţă pentru cap chipie militară sau special confecţionate- pe care sunt cusute panglici colorate, sutaş, bumbi metalici, mărgele şi un ,, pampon” la partea din faţă, deasupra cozorocului şi căciulii negre sau brumării, peste care se pune o panglică roşie sau tricolor, sau o bentiţă roşie cu mărgeluţe cusute; ca îmbrăcăminte jucătorii au cămăşi cu poale brodate cu flori sau vestoane militare. În faţă şi spate, legate cu o curea, câte o ,,veşcă” închipuind corpul calului; încălţămintea sunt opincile, ghetele sau cizmele.


Masca de cal s-a păstrat ca în trecut, sau şi-a modificat forma şi mărimea, folosindu-se la confecţionare hurmuz, şiraguri de mărgele luate de la fete, hârtie colorată, panglici, păr de cal şi lână de oaie pentru coamă, urechi de postav, motocei, ochi de nasturi, oglinzi.
Dansul căiuţilor este o trimitere către ritul fertilităţii, masca de cal fiind simbolul soarelui şi al apei, culorile folosite au semnificaţie- albul şi roşul sunt semne benefice, iar asocierea multicoloră este semnul curcubeului în urma ploilor





În credinţa veche aveau semnificaţie locul şi timpul când se desfăşura jocul-ritualic; în curte, la fereastră, în casă, diminiaţa, în miezul zilei sau la miezul nopţii.
Jocul urşilor completează şi îmbogăţeşte tradiţia dansurilor cu măşti de animale. Mitul ursului ca animal sacru este vechi, venind din vremea dacilor. Ca cercetător, Romulus Vulcănescu în lucrarea sa ,, Mitologie română” face trimitere la numele zeului Zalmoxie, care în traducere înseamnă ,, piele de urs”, ,,Capul de urs-mască” era folosit în riturile şi ceremoniile ce ţineau la daci de ,, cultul străvechi al ursului carpatin”.
,,Măştile- costume de urs folosite de colindătorii de Anul Nou se aseamănă cu masca dacică de urs ceea ce ar putea însemna că Zalmoxis a fost un mare pontif al unei congregaţii religioase,... confreria ursinilor”
,,Caracterul sacru al ursului reiese din colindele de Anul Nou, când colindătorii mascaţi în urşi şi ursari urează un an fericit gazdelor” (spune Romulus Vulcănescu) În timpul jocului ursul moare şi învie, ca semn al ieşirii din hibernare şi începutul primăverii ca semn al renaşterii”
Costumele-măşti de urs, purtate de jucători sunt diverse: unele confecţionate din blană sau stuf, împodobite cu panglici, cu motocei roşii lungi la urechi şi la partea din faţă şi clopoţei sferici, altele au montat pe blana capului, un mozaic de mărgele multicolore. Costumul ursarului este pitoresc, în primul rând datorită coifului înalt de pe cap, ornamentat cu mărgele, motocei, hârtie colorată, panglici lungi, apoi îmbrăcămintea cu franjuri sau tunică militară cu epoleţi şi încălţămintea, opinci sau cizme. În mâna ursarului are toba, pe care o foloseşte în timpul comenzilor la jocul ursului.
Măştile obrăzar au şi ele simbolistica lor, referitoare la credinţe magice, la rituri agrare. În vechime se credea că de Crăciun ies libere duhurile rele care la Bobotează nu mai vor să reîntre singure în lăcaşul lor subpământean şi atunci ele trebuie alungate prin jocul mascaţilor. În Moldova, după ce se considera că spaţiul rural a fost purificat prin alungarea duhurilor, măştile erau distruse, arse, aruncate.
Obiceiurile calendaristice, populare în totalitatea lor sunt de fapt şi o trimitere către relaţia OM- COSMOS.
Dacă ne întoarcem cu gândul în timpurile vechi, de Crăciun, din grupurile de colindători făceau parte şi fete, până la vârsta măritişului.
În schimb, în formaţiile de urători pentru Anul Nou fetele nu intrau decât la Pluguşor. Fetele de măritat aşteptau să le vină acasă căiuţi, urşi, mascaţi, căpriţele, benzile lui (Jianu, Coroi, Terente, Bujor) primindu-i cu toată cinstea cuvenită pe băietanii care urmau să le scoată la horă, sau să le ceară de neveste.Nici nu se accepta cumva ca fetele să participe la formaţiile organizate de băieţi pentru urat. Chiar şi la rolurile unde se cerea costumul de femeie,(costumul de mascat- babă, mireasă în alaiul de nuntă, iubita haiducului Bujor, Terente, Coroi,etc,) tot un băiat era. ,, Feţele la capră sunt doi tineri frumoşi, îmbrăcaţi în haine femeieşti; fetele şi femeile din sat sunt excluse de la aceste jocuri”.
Prin tradiţie, întregul spectacol de Anul Nou era susţinut de băieţi, flăcăi şi bărbaţi.
Formaţiile constituite erau în trecut şi sunt şi astăzi,( datorită eforturilor susţinute de conservare şi reînviere a tradiţiei) de o mare diversitate. În formaţiile constituite azi intră şi fete, ca obicei mai nou. Zona Botoşani este una dintre zonele care păstrează tradiţia jocurilor de Anul Nou. Excelează prin frumuseţea şi se diferenţiază prin culoare, formă de ritm de joc, costume de capre, de urşi, de căiuţi, de mascaţi. Meşterii pricepuţi s-au întrecut arătându-şi talentul în confecţionarea îmbrăcămintei şi accesorile potrivite"
Muzeograf Steliana Băltuţa

3 comentarii:

  1. super blog! mi-a fost de ajutor! aveam nevoie de aceste obiceiuri p/u un eseu! sa traiti!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca am fost de folos. Va rog sa urmariti in continuare blogul : emancipareafemeii.blogspot.cm
    pentru ca vor fi alte subiecte pe aceeasi tema.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna aceste costume sunt si de vanzare ?

    RăspundețiȘtergere